NURSING 25.04.2012

Recoltarea sangelui venos cu trusa vacutainer
Sistemul vacutainer reprezinta o tehnica simpla sigura avand insa precautii speciale ca
-spalarea mainilor cu apa si sapun
-dezinfectarea mainilor
-schipament de protectie+manusi si halat si masca
-evitarea expunerii la contaminare cu agenti infectiosi
-mentinerea securitatii personalului medical

Fiecare dop de vacitainer are un cod de culoare al dopului astfel de regula cele cu dop rosu sunt pentru bio-chimie(glicemie si acid uric) dop negru pentru (VSH), dop mov (hemograma), dop albastru (grad de coagulare: fibrinogen si timp de protombina), dop verde (contine anticoagulant, litium, heparina si se fol in analize de biochimie: troponina). Dintr toate vacutainerele doar cel cu capac rosu nu are anticoagulant
-VSH are citrat de sodiu
-hemograma EDTA este un anticoagulant pe baza de potasiu (cel mov)
-cel albatru are tot citrat de sodiu in concentratii si cantitati diferite
-recoltarea in vacutainer se face cu ajutorul acelor tip vacutainer care se adapteaza pe un holder

Etapele recoltarii
-recoltarea se face de regula dimineata inainte de a manca dar sunt indicatii de urgenta cand se poate recolta si dupa masa
ex:-in timpul frisoanelor in caz de urgenta
-se face pregatirea psihica si fizica unde se poate
-se completeaza biletul de trimitere
-se completeaza vacutainerul cu datele bolnavului
-se alege locul pentru punctia venoasa
-aplicam garoul si dezinfectam
-efectuam punctia venoasa, recoltam
-extragem in timp ce aplicam compresa sterila
-reorganizam mediul
-sortarea deseurilor
-trimitem sangele la laborator

Materiale necesare
-vacutainer specific
-manusi, masca, tampon, alcool
-garou, leucoplast
-ace, comprese
-holder
-tava speciala sau carucior

Montarea acului pe holder
-verificam sigiliul si termenul de valabilitate
-tinem acul cu ambele maini, efectuam o miscare de rasucire rupandu-se banda de siguranta
-indepartam carcasa protectoare de culoare alba
-se insurubeaza capatul liber al acului pe holder
-inainte de punctie scoatem capacul colorat

Tehnica propriu zisa in punctia venoasa:
- pacientul va sta in pozitie dorsala si laterala
-ne pozitionam vis-a-vis de pacient
-alegem locul, dezinfectam
-imobilizam vena cu mana stanga(4 -5 cm de locul punctiei)
-pacientul va tine pumnul strans
-hoderul trebuie sa formeze un unghi de 15 grade, depinzand de vena
-scoatem capacul colorat al acului, introducem acul in vena inaintand aproximativ un cm
-luam holderul de aripioarele laterale cu indicele si medianul iar cu policele  impingem tubul astfel incat presiunea de impingere sa se faca numai asupra holderului
-capatul captusit al acului va strapunge vacutainerul iar sangele va fi aspirat in tub datorita vacuumului
-cand sangele nu mai curge inseamna ca este o cantitate necesara si vom extrage tubul din holder printr-o usoara impingere a policelui asupra aripioarelor timp in care holderul e mentinut stabil
-la fel se aplica cu urmatorul tub dupa care putem agita primul tub dar nu puternic deoarece provaca hemolizarea hematiilor si respectiv valorile probelor pot fi eronate
-se agita printr-o rasturnare de cateva ori
-se retrage acul, se apasa cu tampon sau compresa
-acul utilizat se pune in cutia de deseuri taietoare care are un sistem de desurubare al acului
-nu se recapisoneaza acul niciodata

Complicatii posibile
-la fel ca la injectia intravenoasa
-daca sangele nu este aspirat controlam ca acesta sa fie aspirat in holder, impingem sau retragem holderul fara a scoate acul din vena
-atata timp cat acul este sub piele, tubul este vidat iar sangele va fi aspirat imediat ce am punctionat corect vena, dar daca am scos acul tubul se devideaza
-in cazul punctionarii cu seringa si cu ac in loc de sistem vacutainer vom folosi: seringa, ac steril, tehnica de lucru fiind aceeasi doar ca fiecar vacutainer va trebui intepat lasand sa isi aspire cantitatea de sange necesar iar la extragerea seringii si acului din tub retragem putin pistonul seringii in sus pentru a evita contaminarea mainilor cu sangele care iese

Examenele imunologice
Este un examen de punere in evidenta a unor mici cantitati de antigene si anticorpi cu separarea urmatoarelor analize:
-ieG, igM, igE, igA, C.I.C, AICA
-testele pentru boala numita lupus-celule lupice
-anticorpi antilupus

Examene  microbiologice
-hemocultura: insamantarea bacteriilor aflate in sange pe medii de cultura pentru punerea in evidenta a germenilor microbieni si pentr supunerea la antibiograma
-hemocultura nu se confunda cu hemocult care este un examen din scaun pentru determinarea hemoragiilor oculte
-hemocultura: recoltarea sangelui unde il int. in medii sterile si trimiterea la laborator pentru a verifica microbii in sange
Indicatii inainte de a administra antibioticul
-stari febrile prelungite, frisoane urmate de febra
-dupa explorari sau manopere invazive cateterizari

Tehnica de lucru la hemocultura
-asistentul medical care realizeaza aceasta tehnica trebuie sa stabileasca foarte bine tehnica avand in vedere faptul ca sangele se poate contamina cu microbi din afara printr-o tehnica incorecta
-primul pas este spalarea cu grija a maninilor, dezinfectarea si imbracarea manusilor sterile
-dupa aceea se va face se va face dezinfectia larga (10 cm) a zonei de prelevare in acelasi timp va dezinfecta capacele flacoanelor in care se recolteaza cu alcool
-manopera este asemanatoare punctiei venoase si se recolteaza sange in proportie de 1/10 (daca mediul de cultura are 100 de ml vom recolta 10ml)
-dupa punctie dezinfectam din nou locul si aplicam compresa sterila iar sangele recoltat se introduce in eprubeta sau flacon avand grija sa nu-l desterilizam
-se completeaza biletul de trimitere si se transporta rapid la laborator pentru a fi pus la termostat la 37 de grade
-in unele cazuri medicul indica recoltarea a 2 hemoculturi la interval de 1 h
-in alte cazuri se recomanda recoltarea in timpul frisonului

Complicatii posibile
-prelevarea unui volum insuficient de sange
-contaminarea sau suprainfectarea probelor
-contaminarea personalului medical
-eroare tehnica din cauza omogenizarii incorecte a sangelui cu mediul de cultura (cand se produce spuma)
-nerespectarea recoltarii hemoculturii inainte de administrarea antibioticelor
Recoltarea probei Addis Hamburger
-reprezinta examenul urinii pe 3 h care evidentieaza numarul de leucocite prezente in ruina de 3h care se raporteaza apoi/ min
-pacientul isi va goli prima data vezica dimineata si va nota ora exacta astfel ca peste 180 de min fix sa urineze toata cantitatea de urina adunata in vezica
-urina se va masura exact intr-un cilindru gradat iar recipientul care se trimite la laborator se in o dractie de  aproximativ 100 ml dar se noteaza cu exactitate cantitatea de urina
-dimineata dupa golirea vezicii pacientul va bea un pahar cu apa
-la pacientii care prezinta incontinenta urinara este important sa fie calculata intr-un recipient timp de 3 h
-se eticheteaza si se trimite la laborator
-din urina mai poate fi pus in evidenta si glicozuria
-pentru determinarea glicozuriei urina se recolteaza pe 24 h in 3 fractii:

• de la 6-14 intr-un flacon
• 14-22 alt flacon
• 22-6 alt flacon

- se eticheteaza se trece cantitatea de urina si se trimite la lab
-glucozuria este pozitiva de regula la diabeticii care nu-si controleaza corect diabetul
Daca avem un pacient sondat se penseaza sonda pentru recoltarea cu acul de pe sonda dupa o prealabila dezinfecta a locului de punctie

NURSING 24.04.2012

Controlul pre-transfuzional
-este obligatoriu pentru toate produsele sanguine si consta in verificarea grupei sanguine a pacientului si a flaconului
-compatibilitatea intre sangele pacientului si produsul sanguin de transfuzat
Obiective
-incompatibilitatea in sistemul AB, O, Rh dintre sangele pacientului si produsul sanguin ce urmeaza transfuzat
-evitarea accidentelor post-transfuzionale
-intra in competenta asistentului medical controlul pre-transfuzional, control care va fi notat in foaia de observatie a pacientului si in acelasi timp verificat de medicul curant al pacientului
Materiale necesare
-micro plagi cu godeul transparent sau carton special impreimat cu godeuri
-seruri test specific antiA, antiB, antiAB fiind ambalate in flacoane si etichetate
-pipete, eprubete
-manusi sterile
-lame sau baghete pentru omogenizare
-ace sterile, tampoane de vata , comprese
-solutie dezinfectanta leucoplast pesne foarfece
Compatibilitatea directa
-se poate face tot din sangele bolnavului si cel transfuzat aplicand cate o picatura in godeul lamelei
-omogenizam continutul dupa care asteptam 2-3 minute reactia
-daca continutul ramane omogen si nu apare aglutinare sau cheaguri nu se precipita produsul sanguin se poate administra
-picatura de sange din flacon se ia din tubulatura prelungita in continuarea flaconului
-important ca lamela si godeul sa fie uscate inainte de folosire
-pentru un rezultat corect diametrul picaturii combinate trebuie sa fie de aproximativ 2 cm
-o alta metoda de testare este perfuzarea rapida a aproximativ 10 ml din sangele care urmeaza a fi transfuzate dupa care inchidem transfuzorul si asteptam 5 minute eventuale reactii de incompatibilitate
Simptome: greturi, durere de cap, mancarimi, paloare, pierderea constiintei, pete, tahicardie, agitatie, frisoane, roseata locala/generalizata, hipertranspiratie, edem glotic
-proba nu va fi facuta la pacientii comatosi, anestezie generala
-numarul de picaturi pe minut este ca si la pacientii obisnuiti iar la cei cardiaci ritmul este mai mic 30-40 pic/min
-durata nu trebuie sa depaseasca 3h
-dupa scoatere se aplica comprese sterile la locul inteparii si compresie prelungita
-in unitatea de sange nu se introduce niciodata solutie medicamentoasa si inainte si dupa transfuzie nu se administreaza pacientului glucoza
-in timpul transfuziei pacientului i se vor monitoriza regulat functiile vitale si starea generala
-interzicem consumul de alimente inainte cu 2 h
-flaconulde sange nu se arunca la punga cu deseuri  inainte de a fi pastrat la frigider 24h
Post transfuzional monitorizam pacientul pentru puls, TA, respiratie, diureza
-educam pacientul sa nu manance 2 h si adaugam in bilantul hidric
Incidente
-reactii febrile, hemolitice (frison), anagilactice
-masuri terapeutice in aceste cazuri sunt initiate de medic
-oprirea urgenta a transfuziei este indicata de gravitatea  reactiilor transfuzionale mentinandu-se abordul venos prin administrarea de ser fiziologic
-accidentele post-transfuzionale sunt cauzate de transfuzia de sange incompatibil, transfuzie de sange cu Rh+ la pacientii cu Rh-
-transfuzia de sange hemolizat cu cheaguri greseli de tehnica nerespectarea cantitatii si a vitezei de administrare
-transmiterea unor boli infectioase ca hepatita, HIV, sifilis etc
Transfuzia directa
-este o metoda nerecomandata decat in cazuri de urgenta mare si consta in schimbul direct al sangelui de la donator-primitor
-este admis numai sange izo-rh si in mod cu totul exceptional este admisa grupa 0I ca donator universal
-pacientul si donatorul sunt plasati in paturi paralele, apropiate avand membrele superioare asezate unul langa altul pe un camp steril
-transfuzia directa intra in totaliatate in competenta medicului
Derivate de sange si plasma
-sange integral
-concentrat eritrocitar (-plasma)
-plasma concentrata sau uscata
-solutii de albumina umana
-concentrat trombocitar
-gamaglobulinele si imunoglobulinele umane specifice
-pentru uz extern: trombina, fibrina sau pasta de eritrocite

RECOLTAREA PRODUSELOR BIOLOGICE SI PATOLOGICE
Generalitati
-modificarea organismului din punct de vedere morfologic, fiziologic, biochimic sunt evidentiate prin examinarile de laborator ale produselor biologice si patologice
-completand simptomatologia afectiunilor cu elemente si date obiective care permit: stabilirea diagnosticului gradului de graviditate al afectiunilor, reflecta obiectiv evolutia bolii si prognosticul bolii, eficacitatea tratamentului si poate confirma vindecarea bolnavului, semnaleaza aparitia unor complicatii, ajuta profilaxia imbolnavirii prin depistarea precoce a bolilor infectioase sau a purtatorilor de germeni
-obtinerea unor rezultate de laborator obiective depinde de: recoltarea produselor si efectuarea analizelor, competenta profesionala a asistentului medical care recolteaza si manipuleaza produse
-recoltarea depinde de urgenta medicala, conduita terapeutica, profilactica (de a preveni) sau pentru cercetare, studii clinice
-pentru obtinerea unor analize corecte asistentul medical trebuie sa respecte cateva reguli generale:

• verifica si recolteaza numai probele indicate de medic
• respecta orarul, etapele recoltarilor
• face pregatirea psihica a pacientului 
• face pregatirea fizica a pacientului (sa nu manace dimineata, pozitia ceruta a pacientului, respectarea unor regime alimentare inainte de recoltare)
• asistenta va pregati recoltarea pregatindu-si materialele necesare
• va completa buletinul de analiza care insoteste proba la laborator (nume varsta CNP numarul foii de observatie numarul salonului patului numele asistentei si medicul care cere)
• etichetarea eprubetelor, tubului, recipientelor speciale
• prelevarea probelor
• recoltarea in conditii sterile a unor probe trebuie sa aiba in vedere suprainfectarea probelor care se poate produce cu germeni straini proveniti de la pacienti (din aer, materiale, asistenta etc)
• examenele minimale care le gasim pe orice sectie sunt:

-examenul sangelui
-examenul sedimentului urinar
-examenul produselor patologice care provin din anumite focare infectioase

Recoltarea sangelui capilar
-hemoleucograma (leucocite, hematocrit), glicemie, determinarea coagularii
-recoltarea poate fi efectuata din: pulpa degetului, lobul urechii, calcai (la sugar)
Pregatirea materiala:
-ace, vata, dezinfectant, comprese sterile, manusi, lame, piepete potain, tava medicala/ carucior

Pregatirea pacientului
-psihica: informare, acceptare etc
-fizica: asiguram un mediu ambiand, 20-23 grade pentru a evita vasoconstrictia
-pozitia va fi adaptata in functie de starea generala si afectiune iar mana pentru intepat va fi sprijinita
-incalzim degetele pacientului si le miscam pentru a ajuta la debit le spalam si uscam

Tehnica de lucru
-dezinfectam degetul si lasam aproximativ 30 sec pt uscare
-strangem degetul spre suprafata care o vom punctiona cu ajutorul degetelor aratator si indicele mainii stangi timp de 3 secunde evitand comprimarea prelungita
-punctionam degetul cu acul steril destul de prfund pentru obtinerea spontana a sangelui
-stergem prima picatura cu o compresa sterila uscata
-recoltam sangele cu a doua picatura
-special pentru recoltarea glicemiei poate sa o faca atat pacientul cat si medicul
Glucometrul
-un buton pentru schimbarea numarului de cond si orificiu pentru inservat (lamelele test in cutii separate) si pe fiecare banda apar sageti si locul unde va fi fixata picatura de sange
-fixarea numarului de cod se face la fiecara aparat altfel
-dupa ce punctionam degetul ne asiguram ca picatura de sange va cadea pe tinta marcata de pe lamela
-in functie de aparat vom astepta valoarea ce va fi vizualizata pe monitor si inregistrata in memorie
-daca preluarea de sange nu a fost corecta si ecranul afiseaza eroare vom folosi o nou lamela
-dupa prelevare locul punctionat se comprima cu un tampon imbibat in alcool sau compresa sterila
Interpretarea rezultatelor
-daca pen aparat apare HI glucoza din sange depaseste valorile 450-500mg%
-daca oe aparat apare LOW glucoza este mica 20-30mg%
-in aceste cazuri vom repeta procesuk
Precautii
-nu se aplica a doua picatura pe lamela
-nu se intinde sangele cu nimic
-lamela se foloseste o singura data
-glucometrul se pastreaza curat altfel da valori eronate
-bateriile se schimba periodic
-aparatul nu se tine la temp mai mici de 16 si mai mari de 35 de grade

NURSING 03.04.2012

APLICAREA OXIGENO-TERAPIEI

Depinde de:

-varsta pacientului

-temperatura corpului

-echilibrul acido-bazic al pacientului

-concentratia de dioxid de carbon din sange

Administrarea de Oxigen se face numai la indicatia medicului si poate fi administrat in mod continuu sau discontinuu.

Efectuam pregatirea psihica a pacientului si fizica.:

-pozitie semisezanda  pentru favorizarea ventilatiei pulmonare (decubit dorsal lateral)

Fixam sonda de Oxigen , cateterul sau mascsa depinde de metoda de administrare si urmarim reactia pacientului, Supravegherea debitului de Oxigen respectiv 4,8l/min la o presiune de 1,2 atmosfere

In caz de terapie alternam sonda sau cateterul de la una la alta pentru a nu provoca leziuni ale mucoasei nazale. Observam starea generala la pacient si monitorizam functiile vitale. Anuntam de urgenta medicul daca pacientul este:

-confuz sau somnolent

-agitat, anxios, dispneic, cianotic sau nu raspunde la stimulente

Observam si controlam caile aeriene deoarece oxigeno-terapia nu este eficienta daca acestea nu sunt libere. Recunoastem efectele oxigeno-terapiei prelungite si in concentratii mari:

-scaderea hemoglobinei care induce hipotensiune arteriala, chiar colaps

In cazul folosarii mastilor evitam fixarea incomoda pentru a nu agita pacientul. Daca prezinta varsaturi vom luat atitudini corecte administrand la indicatia medicului, antiemetice

In cazul corturilor de oxigen din cand in cand se ridica cortul pentru a mentine contactul cu pacientul si se controleaza realizarea concentratiei de oxigen dorite

Luam masuri generale:

-repaus 1-2 luni la pat

-regim alimentar

-cantarim zilnic pacientul

-calculam bilantul intrarii-iesirii (diureza)

O buna oxigenare este demonstrata clinic de un colorit rozat al tegumentelor care devin uscate si calde

Complicatii posibile:

-introducerea sondei si a cateterului profund in faringe cat si administrarea in debit mare de oxigen poate duce la patrunderea oxigenului prin sange in stomac (distensie abdominala) si abdomenul creste rapid in volum dand un disconfort si chiar durere pentru pacient. In acest caz este nevoie de aplicarea unui tub de gaze si a unei sonde gastrice pentru golirea stomacului

-in caz de fisura a fosei nazale la administrarea de oxigen acesta poate patrunde in tesutul celular subcutanat

Emfizemul subcutanat

-in acest caz intrerupem terapia si incercam eliminarea aerului din tesuturile infiltrate

-oxigeno-terapia are si efecte toxice pulmonare si nervoase

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE PER-CUTANATA

-reprezinta introducerea medicamentelor prin supragata tegumentelor cu absorbtie la nivelul pielii

Prezentare farmaceutica

-alifie, uleiuri sau emulsii uleioase, pudre, compresele medicinale, unguente, mixturi

-sapunuri terapeutice, bai medicinale etc.

Modul de administrare a medicamentelor se face prin frectionare, pudraj , comprese medicamentoase, badijionari

Materiale necesare

-manusi, comprese, tampoane, pense, spatula, musama, aleza pt protectia patuui, solutiile sau alifiile, pudrierele, sapun, apa pata, prosop, tavita renala

1. Frectionarea

-incepem cu spalarea tegumentelor cu apa calda si sapun

-aplicam alifia, unguentul, uleiul pe piele

-efectuam miscari circulare, exercitand presiune cu varful degetelor sau palma pentru a masa medicamentul in piele

-durata de frectionare: 20-30 min

-se face pe baza disparitiei produsului in tegumentul pe care s-a aplicat

- dupa terminare suprafata este protejata cu comprese

- in cazul aplicarii pacientul este acoperit complet cu un cearsaf uscat

- folosirea manusilor sterile obligatoriu

-medicul prescrie orarul srecventa si durata tratamentului

2.Pudrajul

         

-         aplicarea pe suprafata pielii a medicamentelor sub forma de praf

-         pudrele au substanta activa care paote fi un antibiotic, chimioterapic care este inglobata in diferite prafuri de origine vegetala sau animala(talc, oxid de zinc)

-         prafurile sunt fin macinate uscate si tapotate pe suprafata tegumentelor cu ajutorul compreselor sterile de unica folosinta

-         compresele medicinale pot fi  solutii dezinfectante anti-inflamatoare si decongestivate

-         temperatura acestora trebuie sa fie la temp. corpului iar solutia se aplica cu ajutorul compreselor sterile(de regula)

3.Badjonarea

-         medicamentele lichide sunt aplicate local cu ajutorul penselor sau a tampoanelor imbibate in solutia respectiva

-         atentie ¡!!! Tamponul un se imbiba prin scufundare in solutii si tamponul un se foloseste la mai multi pacienti

-         exemplu de solutii: - tinctura de iod

o   albastru de metil

o   betadina

4. Ionoforeza

-         introducerea medicamentelor in org. prin ionoterapie cu ajutorul curentului galvanic

-         local pielea se spala cu apa si sapun apoi se clateste si aplicarea electrolizilor se face pe straturile de tifon imbibate in substanta medicamentoasa asezata pe regiunea indicata

-         pe aceasta cale pot fi introduse in organism numai acele substante care se ionizeaza in solutii: ion, magneziu, novocaina, histamina

-         unguentele pot fi asezate cu ajutorul spatulelor in strat subtire sau pe pansamente care vor fi asezate pe suprafata afectata

-         unguentele au la baza o substanta grasa de aceea pastrarea lor se face de regula la rece

-         pastele contin o cantitate mai mare de pudra fiind mai consistente decat unguentele

-         mixturile sunt formate din substante lichide-solide nemiscibile de aceea trebuiesc agitate inainte de folosire

-         sunt intinse intr-un strat subtire si lasate sa se usuce

-         sapunurile terapeutice pot avea efecto moderat in spalare higiénica sau efect medicamentos prin intinderea pe piele a sapunului lasat sa se usuce si indepartarea lui abia peste cateva ore.

-         Baile medicinale sunt procedee hidroterapeutice o aplicare externa a medicamentelor avand o actiune termica, chimica cu efecto calmant desinfectante, decongestiv, antiinflamator, anticloriginos, etc.

-         Se pot face bai minerale durata aproximativ: 20 minute

TRANSFUZIA

- Reprezinta reinstalarea echilibrului initial al organismului prin administrarea de sange sau a unor componente sau preparate din sange(plasma(PPG), concentrat eritrocitar, masa trombocitara)

- scopul transfuziei este:

- substituirea volumului circulant de masa sanguina

          - cresterea capacitatii de transport a oxigenului prin asigurarea numarului de glóbule rosii in caz de hemoragie, anemie

          - imbunatatirea coagularii in diferite boli cu deficit de coagulare (ex:hemofilie, trombocitopenie, scorbut(lipsa vit. C)

- indicatia absoluta de transfuzii este pierderea unui volum de sange de peste 25% la adult iar valoarea hematocritului mai mica sau egala cu 30.

- valoarea hemoglobinei mai mica sau egal cu 7.

Conservarea sangelui

In timpul depozitarii sangele isi modifica proprietatile scazand valoarea lui biologica

-         durata de viata a eritrocitelor scade

-         majoritatea leucocitelor se distrug dupa 7 zile

-         scade PH-ul sanguin

-         factorii de coagulare se inactiveaza dupa 2 zile cu formarea microcheagurilor

-         durata maxima de depozitare este de 30-35 zile in conditii frigorifice continue

-         temperatura de conservare este de 4 grade

-         valabilitarea produselor este urmatoarea:

- masa eritrocitara – 3 zile

- pt sange integral – 21 zile

- masa leucocitara – 24 zile

- plasma uscata – 10 ani

Pregatirea flacoanelor de sange

-         in afara de valabilitare si sterilitate urmarim etansietatea care ar trebui sa fie perfecta

-         aspectul macroscopic al continutului de flacon

-         si aspectul hemolizei al sangelui

Compararea datelor

-         comparam datele pacientului cu datele care insotesc preparatul de sange(grupa + RH)

Metode de incalzire ale sangelui

-         sunt folosite aparate cu microunde speciale iar in caz de urgenta putem folosi apa calda sau asezarea langa corpul pacientului dar recipientul sa fie protejat cu ambalajul original pentru a evita contaminarea lui

Pregatirea trusei de transfuzii

-         are aceleasi componente principale cu trusa de perfuzie exceptie face filtrul care il avem in camera de vizualizare al picaturilor

-         montarea trusei este la fel cu cea de perfuzie obisnuita

Pregatirea pacientului

-         psihica : consimtamantul

-         in general transfuzia este bine sa se administreze pe nemancate dar pentu cazurile de urgenta se poate administra avand grija ca pacientul sa un mancat cu aproximativ 2 ore

Pozitia pacientului

-         decubit dorsal : instalat comod, relaxat cu membrul superior in extensie si cu alarma la indemana

-         va fi instruit sa foloseasca alarma in caz de nevoie(dureri de cap, respiratie grea, mancarime)

-         testele de compatibilitate vor mai fi verificate inca odata la patul pacientului inainte de administrare

-         pacientul va fi monitorizat atent pe tot timpul transfuzarii.

         

                                       

                                     

BIOFIZICA 30.03.2012

     Factorii care influienteaza testul

-sarcina : CT nu se realizeaza de obicei in timpul sarcinii

-bariu si bismud : in cazul in care e recomandata o CT abdominala, ea trebuie efectuata inainte de alte teste ce folosesc bariu

-imposibilitatea pacientului de a sta nemiscat in timpul testului

-prezenta obiectelor metalice : bijuterii, curea, ceas, proteze articulare care pot determina imagini greu interpretabile.

De retinut !!!

-uneori rezultatele  CT pot fi diferite in functie de centrul medical unde au fost efectuate

-copiii au nevoie de instructiuni  speciale : trebuie sa-si tina respiratia intr-un interval de timp; daca e prea mic sau daca ii e frica , medicul poate recomanda sedarea.

-uneori se pot folosi scanere speciale, precum cel spiralat

-pentru a diagnostica afectiuni precum litiaza renala, embolia pulmonara, adenomul de prostate,ateroscleroza

PET-CT

-se numeste tomografie cu emisie de pozitroni

-se foloseste in special pentru diagnosticul cancerului

BIOFIZICA 06.04.2012

Inima

-rol de pompa

-dispune de 2 seturi de valve care impun deplasarea sangelui intr-un singur sens

a) valvele atrio-ventriculare (mitrala si tricuspida), care separa atriile de ventricule; se deschid in timpul diastolei atriale permitand sangelui sa treaca in ventricule

b) valvele semilunare (aortice si pulmonare) se deschis in timpul sistolei; acestea permit expulzia sangelui in artere si se inchid in diastole

Debitul cardiac= volumul de sange expulzat din fiecare ventricul intr-un minut.

Volumul de sange/bataie= 70ml

Frecventa cardiac= 60-80 batai/min

=>Debitul inimii in repaus =70ml*70batai=5litri/min

In cursul unor eforturi fizice intense frecenta cardiaca poate ajunge pana la 200 batai/minut iar volumul de sange/bataie pana la 150ml

Proprietatile muschiului cardiac:

-depolarizarea.

Depolarizarea unei celule cardiace este transmisa celulelor vecine astfel ca ele lucreaza impreuna (se contracta) ca un SINCITIU functional

Nodulul atrio-ventricular

Este situat in peretele inter-atrial. Are o frecventa de descarcare de 40/minut. Daca nodulul sino-atrial e scos din functie atunci acesta preia comanda inimii.

Nodulul sino-atrial

Frecventa descarcarilor este de 70-80/min care da ritmul sinusal

Fasciculul His si reteaua Purkijne

Frecventa de descarcare este de 25 impulsuri/min. Preia comanda inimii numai in cazul intreruperii conducerii atrio-ventriculare

Tahicardia- frecventa cardiaca peste limita normala

Un ciclu cardiac este format dintr-o sistola si diastola. Dureaza aproximativ 0.8 secunde

Sistola atriala dureaza 0.1 secunde, sistola ventriculara 0.3 secunde

Diastola generala 0.4 secunde

Manifestarile electrice ale inimii

In timpul activitatii sale, cordul produce o serie de manifestari electrice rezultate din depolarizarea si repolarizarea miocardului

Inregistrarea grafica a acestora reprezinta electrocardiograma (EKG) care este larg folosita in medicina

Subdenivelarea undei T (unda T negativa)= ischemie a miocardului si in viitor posibil infarct

Modificari ale undei P: P mitral = unda bifida; P pulmonar = unda ascutita

P=depolarizarea atriala

T=repolarizarea  ventriculara

MICROBIOLOGIE 05.04.12

Genul Stafilococ
Elemente de taxonomie(cum au fost numiti microbii)
Pentru a incadra corect un microb trebuie respectata terminologia de taxonomie:
-increngatura
-familie
-gen
-specii
-subspecii
-serotipuri

Genul stafilococ apartine familiei micrococilor. Are 27 de specii. Dintre ele de interes medical sunt doar cateva. Microbii care produc boli=patogeni. Cei care habitueaza in organism/atmosfera (ape, sol, suprafete, inclusiv pe tegumentele si mucoasele omului) sunt saprofiti (nepatogeni)
Dintre speciile patogene de Stafilococ retinem:
1. Stafilococul Aureus
2. Stafilococul Alb (Epidermidis)
3. Stafilococul Saprofiticus

Specia Stafilococul Aureus
-Se gaseste normal e mucoase si tegumente
-sunt coci gram pozitivi (coloreaza in albastru), imobili, erobi, facultativ anaerobi, nesporulati, de regula necapsulati
-cresc pe medii de cultura uzuale formand colonii rotunde, convexe pigmentate galben-auriu
-pe geloza-sange produc hemoliza complet
-cresc pe medii imbogatite cu NaCl (mediu Chapman)
Structura stafilococului
Peretele celular al stafilococului
-are la suprafata lui o enzima numita COAGULAZA care transforma fibrinogenul in fibrina. Stafilococul Aureus este singura specie producatoare de coagulaza, celelalte specii sunt coagulazo-negative
-unele tulpini de stafilococ prezinta si capsula care creste rezistenta la fagocitoza a stafilococului(are proprietati anti fagocitare) fiind un factor de virulenta
*Plasma contine fibrinogen iar amestecata cu stafilococ aureus coaguleaza complet in 4 ore la caldura
Exotoxine si Endotoxine secretate de S. Aureus
-coagulaza
-fibrinolizina (pentru distrugerea propriei capsule la nevoie)
-hemolizina
-leucocilina
-dezoxiribonucleaza
-enterotoxina
-exfoliantina: toxina dermolitica care da sindromul pielii oparite caracterizate prin leziuni buloase
-hialuronidaza
-catalaza: enzima protectiva care catalizeaza conversia peroxidului de hidrogen acumulat in apa si oxigen molecular
-lipazele: hidrolizeaza lipidele din glandele sebacee provocand furuncule si carbuncule
-betalactamaza: inactiveaza betalactaminele (importante in mecanisemele de rezistenta la antibioticele betalactamice)
Puroiul caracteristic infectiilor cu stafilococ este cremos
Din cele descrise mai sus rezulta ca stafilococul aureus are un bogat echipament enzimatic
Stafilococii sunt gram pozitivi si cresc in ciorchine
I. Infectiile cu stavilococ
Infectii localizate care evolueaza invaziv
1.Foliculite: la radacina foliculilor pilosi. Foliculita pleoapei=orjelet
2.Furuncule infectie la nivleul glandelor sebacee
3.Carbuncule: mai multe furuncule
4.Hidrosadenita: infectia glandelor sudoripare localizat la nivel: axilar, perianal, zone genitale
5.Mastita:  infectia glandei mamare la femeile care alapteaza, In a 2-a si a 3-a saptamana de lauzie
6.Impedigo bulos: dermatita localizata
7.Infeciile plagilor
II. Infectii generalizate septicemice
1.Bacteriemia: prezenta in sange a bacteriilor
2.Endocardita acuta
3.Pneumonia si empiemul pulmonar
4.Osteomielita si artrita septica
5.Infectii nozocomiale
III. Sindroame  toxice
1.Toxiinfectia alimentara: Cel mai frecvent implicate sunt produsele de carne de porc puse la saramura(mediu hiperclorurat) sunca, salate de cartofi, inghetate
Apar in sezoanele calde(iulie-august)
Incalzirea sau fierberea alimentului distruge bacteria dar nu inactiveaza toxina. Alimentul contaminat nu are aspect sauu gust alterat
2.Enterocolite descrise la indvizi tratati cu antibiotice cu spectru larg care luat perioral distrug flora normala a colonului permitand inmultirea S. Aureus
3.Dermatita exfoliativa (sindromul pielii oparite)
4.Sindromul socului toxic manifestat prin febra hipotensiune eritem scarlatiniform. Mai frecvent descris la femeile tinere care au utilizat tampoane intravaginale acestea avand o afinitate crescuta pentru ionii de Mg care scad concentratia acestora din vagin
Tratamentul stafilococilor
Antibioticul clasic folosit in stafilococie este Oxacilina
Stafilococul este sensibil in mod natural la:
-antibioticele  din clasa penicilinelor numite betalactamine pentru ca au in structura nucleul lactamic (penicilina, ampicilina, amoxicilina, cefalosporine) microbul se apara secretand betalactamaza
-macrolide: eritromicina si claritromicina
-pentru enzima microbului betalactamaza se folosesc inhibitorii betalactamazei: Acid clavulanit (din compozitia augmentinului) si Tazobactamul din compozitia Tazocinului
Dintr penicilinele rezistente la Betalactamaze cea mai importanta este Meticilina. Stafilococii sensibili la meticilina sunt tulpini MRSA(stafilococ aureu rezistent la meticilina) In aceste conditii antibioticul de electie este Vancomicina
Stafilococi coagulazo-negativi
-Stafilococul Epidermidis: dau endocarditele la bolnavii cu proteze valvulare
-Stafilococul Saprofiticus:da infectii de tract urinar la femeile tinere active sexual

Genul stafilococ
Coci gram pozitivi cresc in lant.Dau diferite tipuri de hemoliza pe geloza-sange
-betahemoliza: hemoliza completa
-alfahemoliza: hemoliza incompleta verzuie
-gamahemoliza: lipsa hemolizei
Clasificarea Lancefield
1.Streptococ de grupa A care dau betahemoliza: Streptococ Betahemolitic
2.Streptococ de grupa B: Streptococul Agalactie: face parte din flora vaginala normala. Da meningita la nou-nascuti
3.Streptococ de grupa C, G, F
4.Strepotcoc de grupa D:
-enterococii
-specii non-enterococice
5.Strepotcoci negrupabili
-streptococul pneumonie da pneumonii sinuzite otite medii si meningite. sunt ovali sau lanceolati dispusi in perechi
-streptococii viridanti.Se gasesc in flora normala faringiana si mentin sanatatea tractului respirator superior.Dau alfahemoliza
Streptococul Betahemolitic (Piogenes)
Cea mai importanta enzima este o hemolizina  numita StreptolizinaO (SLO) impotriva careia organismul se apara secretand anticorpi AntiStreptolizinaO (ASLO). Valorile ASLO normale 150-200 u/ml
Infectii streptococice
I. Infectii localizate
1.Angina streptococica
2.Otite, mastodita, meningita mai rar pneumonii
3.Buba dulce (impetigo) contagioasa localizata in jurul orificiului bucal si orificiilor nazale
II. Infecii invazive
1.Erizipelul: inflamatie edematoasa si eritematoasa a pielii
2.Fasceita necrozanta:infectie a tesuturilor moi si fasciilor
3.Febra puerterala: se produce dupa nastere o septicemie cu streptococ care porneste de la endometrul uterin
III. Infectii toxigene
1.Reumatism poliarticular acut
2.Cardita reumatismala
3.Glomerulo-nefrita acuta post streptococica
Pe geloza-sange streptococul creste ca o colonie mica punctiforma transparenta (ca picatura de roua) delimitata bine de betahemoliza
Tratamentul se face cu penicilina sau eritromicina
Streptococul piogenes este sensibil la Bacitricina. Spre deosebire de el pneumococul este sensibil la Optochin. Iar enterococul creste pe medii cu bila esculina (inegreste mediul)

Genul Neiseria
Coci gram negativi (inrosesc) Cuprinde 2 specii patogene
1. Gonococul: Neiseria Gonoreae
-ori de cate ori e descoperit in produs patologic e gasit intotdeauna patogen
-coci dispusi in diplo (ca boabele de cafea)
-produc la barbat infectii ale tractului urinar: uretrita, epididimita, prostatita, orhita gonococica
-produc la femei uretro-cervicita acuta si salpingita gonococica care poate provoca sterilitatea
-produc la copii OFTALMIA GONOCOCICA care se trateaza cu solutie de nitrat de argint la nastere
-tratamentul de electie: CEFTRIAXONA
2.Meningococul
-produce rinofaringita si meningita
-netratata infectia are mortalitate de 87%.
Sunt boli cu declarare obligatorie

NURSING test 03.04.12

Injectiile si perfuziile

NURSING 28.03.2012

Administrarea medicamentelor pe cale orala
Def: Reprezinta introducerea medicamentelor per oral si constituie calea naturala de administrare a acestora cu absorbtie la nivelul mucoasei bucale si digestive
Administrarea pe cale orala face parte din calea digestiva de administrare a medicamentelor unde mai intra si administrarea gastrica(sondaj, fistula la nivelul stomacului) rectal
Prezentarea farmaceutica
Sub forma lichida: siropuri, tincturi, uleiuri, extracte
Sub forma solida: tablete, drajeuri, capsule, prafuri
Indicatii
Per bucal se introduc tabletele cu scopul de a obtine un efect
-local: inflamatii, gastrite, dezinfectare
-general: antibiotice, sedative, anticoagulante
Contraindicatii
Nu vom da medicamente per oral atunci cand
- medicamentele respective sunt inactivate sau descompuse
- cand urmarim un efect rapid
- cand au un efect iritant asupra mucoasei gastrice
- cand bolnavul refuza sau nu poate
- la persoanele care au lipsa efectului de deglutitie (solutii si lichide)
- cand vrem sa evitam sistemul venei porte
Modul de administrare
Pentru medicamente lichide folosim:
-paharele gradate, seringa, picurator
Pentru mai buna exactitate un pahar cu apa are capacitatea aproximativa de 200gr de apa, o ceasca are 50gr, o lingura are 15gr, o lingurita are: 5 gr apa/6,5 gr sirop/4,5 gr ulei
Medicamentele solide
Contin cantitati exacte de substanta activa fiind preferabile siropurilor
Prafurile se administreaza pe limba pacientului cat mai aproape de radacina acesteia dandu-i apoi apa sau ceai
Granulele se administreaza cu lingurita
Tabletele/capsulele se administreaza asa cum sunt in cazul varstnicilor iar la copii le pasam si umezim cu apa
Avem medicamente care se absorb sublingual si se aseaza sub limba pana la absorbtie (5 minute)
Capacitati
-o lingurita cu varf are aprox 2.5-5gr de praf
-o lingurita rasa 1.5-2.5 gr
-un varf de cutit 0.5-1 gr
In cazul pacientului cu tulburari de deglutitie administrarea se va face prin sonda gastrica
! Intotdeauna inainte de administrarea medicamentelor se verifica pentru
-conformitate
-prescriptie
-pacient
-integritatea ambalajului
-culoarea medicamentului
Pentru copii sub 2 ani de preferat sunt siropurile cu gust de fructe
La administrarea medicamentelor este interzis a se folosi acelasi pahar sau lingura la mai multi pacienti
Medicamentele sunt administrate personal de asistenta sau luate de pacient in prezenta acesteia


Administrarea medicamentelor pe cale rectala
Face parte din calea digestiva cu absorbtie la nivelul mucoasei
Prezentarea farmaceutica:
-supozitoare: substanta activa este inglobata intr-o masa solida (de obicei unt de cacao care se topeste la temperatura rectului)
-unguent
-clisma
-microclisma in care medicamentele sunt dizolvate. O doza =200ml
Indicatii
Ocoleste sistemul venei porte
La pacientii cu intoleranta digestiva, greata cu tulburari de deglutitie
La pacientii cu interventii chirurgicale la nivelul tubului digestiv superior
Urmarim efecte:
-locale: supozitor cu glicerina amelioreaza procesului inflamator
-generale: scaderea febrei, antiemetice, supozitor cu antibiotice, supozitor cu efect antiinflamator urmarind o infectie la distanta
Contraindicatii
In afectiuni ale rectului, in diaree
Mod de administrare
Pentru administrare pozitia pacientului este in decubit lateral cu membrele inferioare usor flectate. Imbracam manusile. Cu mana stanga deschidem usor orificiul anal iar cu mana dreapta introducem cu varful inainte. Uneori este nevoie de o usoara incalzire
Dupa ce am introdus invatam pacientul sa tina stransi muschii  anusului 5 minute
! Supozitoarele se verifica inainte de administrare
Este interzis
- manipularea supozitoarelor  cu mana fara manusi
- administrarea mai multor supozitoare
- folosirea acelorasi manusi la mai multi pacienti
In cazul pacientilor activi care pot sa-si introduca singuri le explicam concret calea de administrare si metoda
Clisma
Reprezinta introducerea prin tubul de cauciuc sau plastic a diferitelor lichide sau medicamente in intestinul gros prin anus.
Scopul clismei
1.Evacuator
-in constipatii
-in pregatirea pacientului pentru diferite explorari functionale (edndoscope sau retroscopie)
-pentru interventii asupra rectului
2.Terapeutic
Introducerea substantelor medicamentoase, alimentarea si hidratarea pacientului
Tipuri de clisme:
a) in functie de scopul urmarit pot fi:
1. Evacuatoare
-clisme simple
-clisme inalte
-clisme uleioase
-clisme purgative
2. Terapeutice
-medicamentoase cu efect local
-anestezice pentru mucoasa locala
3. Alimentare
-hidratante
-picatura cu picatura
4.Baritate
- in scop explorator (sulfat de bariu)
Materiale necesare
-irigator sau recipient
-tub de cauciuc sau material de plastic de 1,5 m lungime si 10 mm grosime
-manusa
-masca
-musama
-aleza
-apa incalizta
-canula sterila
-robinet cu dispozitiv de inchidere la capatul distal
-gel lubrifiant
-comprese sterile
-solutie medicamentoasa cu concentratia stabilita de medic
Pregatirea pacientului
Pregatire Fizica
-toaleta pacientului
-pozitia in functie de starea pacientului: decubit lateral stang cu membrul inferior stang intins si dreptul flectat asigura curgerea lichidului; decubit dorsal cu membrele putin flectate pentru pacientii adinamici; patrunderea lichidului in colon este favorizata de pozitia genu-pectorala
-solicitam pacientului sa retina aproximativ 10-15 minute lichidul introdus
Tehnica clismei
Atasam canula la tubul irigatorului si inchidem robinetul. Verificam temperatura lichidului. Umplem irigatorul si deschidem irigatorul pentru evacuarea primei coloane de apa care se poate raci pe tub. Imbracam manusile, indepartam fesele iar cu manan dreapta introducem canula in anus cu miscari de rotatie cu varful canulei indreptat in directia vezicii. Introducem aproximativ 10-12 cm. Daca intampinam rezistenta retragem cativa centimetri si dam drumul robinetului lasand o cantitate mica de apa ca sa dizolvam masele fecale.
Incarcam din nou. Introducem canula si ridicam irigatorul deasupra pacientului cu un metru astfel incat solutia sa aiba un debit de curgere. Inchidem robinetul inaintea patrunderii aerului in rect.
Indepartam canula in sens invers introducerii si punem pacientul in decubit dorsal cateva minute
Dupa o retinere de aproximativ 10-15 min pacientul poate sa isi goleasca colonul. Efectuam toaleta regiunii si reorganizam mediul.
Cu exceptia microclismelor care sunt ambalate in flacoane speciale care se strang sau a celor efectuate cu seringa de 100 de ml
Introducerea tubului de gaze
Indicat in eliminarea gazelor din colon in caz de meteorism abdominal (meteorismul este acumularea de aer in stomac sau intestine insotit de balonare)
Descriere
-tubul de cauciuc este semi-rigid cu o lungime de 30-35 cm si diametru de 8-11 mm prevazut cu un orificiu central si capul proximal rotunjit
-introducerea este similara clismei
-tubul se introduce aproximativ 15-20 cm
-durata mentinerii tubului este de maxim 2 ore
In cazurile necesare se poate reintroduce

Administrarea medicamentelor pe cale respiratorie
Reprezinta introducerea medicamentelor gazoase si volatile prin mucoasa respiratorie cu absorbtia acestora la nivelul alveolelor pulmonare
Vascularizatia intensa si suprafata mare a alveolelor pulmonare constituie factori favorizanti pentru absorbtia gazelor
Mod de administrare:
Inhalatia medicamentelor cu ajutorul vaporilor de apa are scopul de a dezinfecta si descongestiona mucoasele inflamate ale cailor respiratorii
NU se aplica pacientilor inconstienti, astenici, adinamici sau la copii
Pozitia pacientului este sezanda avand vasul cu apa in fata. Pacientul se apleaca deasupra vasului acoperind capul cu un cearsaf. Inhalatia vaporilor cu substanta pregatita are o durata de maxim 10 minute
Dupa inhalatie pacientul este sters si uscat asigurandu-i-se repaus la pat 2-3 ore
*Inhalarea de aerosol asigura depunerea pe suprafetele cailor respiratorii a medicamentului pe care l-am pus in aerosol (antibiotic, bronhidilatatoare, expectorante, anesteziante, antialgice care pot avea efect local si dupa absorbtia generala)
Aparatul de aerosol este format din:
-generatorul de particule dispersate
-sistemul de incalzire
-selectorul
-sursa de presiune
-amboul de utilizare
Pozitia pacientului este sezanda sau semisezanda
Pe amboul de utilizare se aseaza o masca faciala care va fi pusa pe nasul si gura pacientului si i se va explica modul in care va respira
Inspiratia o va face pe nas si expiratia pe gura
Dupa aerosol se clateste gura cu apa calda
Masca sau amboul de utilizare vor fi de unica folosinta
Oxigeno-terapia
O alta aplicare de administrare medicamentoasa este adminsitrarea de oxigen pe cale inhalatorie
Administrarea de oxigen pe cale inhalatorie in scopul imogatirii aerului inspirat cu oxigen in concentratii diferite putandu-se ajunge pana la concentratie de 100%
Scopuri:
-restabilirea nevoilor de oxigen (fiziologic 95-96% saturatie arteriala) si de a combate hipoxia
-in sangele venos nevoia fiziologica este de 65-70 mmHg
-hipoxia poate fi data si de cantitatea scazuta de hemoglobina deoarece oxihemoglobina este eliberata de catre hemoglobina
Tipuri de hipoxii (scaderea oxigenului din sange)
a) Hipoxie anemica
b) Hipoxie criculatorie : tesuturile nu sunt aprovizionate cu oxigen
c) Hipoxie hipoxica: insuficienta respiratorie instalata postoperator si cauzata de drogurile analgezice administrate in timpul actului operator
d) Hipoxie histotoxica: rezultatul intoxicatiilor cu drogul care blocheaza fermentii respiratori la nivelul celulelor
Surse de oxigen
a)O statie centrala de oxigen amplasata in afara cladirii spitalului.
-este formata din mai multe tuburi insirate oxigenul fiind distribuit prin retea in salile de operatii
-la paturi distributia oxigenului este realizata prin oxigenatoare
b)Microstatie: statie imporvizata din 2-3 tuburi cuplate in serie
c)Butelia de oxigen insasi: in cazul tuburilor, acestea vor fi fixate de pereti pentru a evita pericolul de rasturnare si explozie
-vor fi protejate cu huse pentru a evita substante inflamabile
-conductele pe unde circula vor fi amplasate in asa fel incat pacientul sa nu se sprijine de ele
-transportul tubului se face numai cu carucior si personal calificat
-reducerea se face cu reductoare de presiune prevazute  cu manometre de inalta si joasa presiune care sunt verificate metrologic
Mod de administrare al oxigenului
Sonda nazala este o metoda simpla comoda care consta in introducerea unei sonde de cauciuc sau plastic prevazute cu orificii la extremitati pe care o introducem in nara
Sonda Nelaton
Poate fi utilizata  pe termen lung cu exceptia pacientilor care prezinta afectiuni ale mucoaselor nazale
Presiunea oxigenului va fi redusa la 1-2 atmosfere si este obligatoriu de trecut prin umidificatoare unde bulele de oxigen barboteaza in lichid
Cateter nazal sau nazo-faringian
Ochelari cu oxigen
Masca cu oxigen simpla sau cu balon sau fara reinhalarea gazului expirat: este prevazuta cu un sistem de valve care dirijeaza fluxul de gaz (valva inspiratoare si expiratoare)
Cortul de oxigen (caseta)
Camere pentru oxigenoterapie speciale pentru administrarea de oxigen imbunatatind aerul cu oxigen

NURSING 27.03.2012

Perfuziile
Calea intravenoasa este supranumita si linia vietii pe care  se pot introduce solutii perfuzabile direct in circulatia sanguina picatura cu picatura pentru reglarea echilibrului apei si a electrolitilor (Na, P, Cl, Ca) pentru alimentatie parenterala partiala sau totala, pentru administrare cu efect imediat al medicamentelor sau ca unica cale de administrare pentru anumite medicamente
Pentru a realiza toate aceste indicatii este nevoie de mentinerea unei cai de acces venos (branula).
Dupa ritmul perfuziei poate fi in jet continuu, fara intrerupere sau picatura cu picatura (lenta)
In functie de scop perfuzia poate fi de scurta sau de lunga durata
Materiale necesare
-garou
-perfuzor (trusa)
-eventual branula, prosop sub cot
-tampoane, manusi, masca
-substanta dezinfectanta
-leucoplast, stativ, carucior
Solutia de perfuzat
Inainte de efectuarea perfuziilor  verificam obligatoriu eticheta data valabilitatii aspectul solutiei (clar limpede particule) etansitatea sacului
Solutiile perfuzabile indiferent de prezentare (flacoane, saci, pungi) sunt mereu sterile dar trebuiesc administrate numai dupa ce au fost incalzite usor la temperatura corpului; la rece ar putea sa prezinte cristale(inclusiv manitolul)
Solutia perfuzabila se depoziteaza de regula in dulapuri sau locuri care asigura protectie fata de temperaturi ridicate si lumina puternica
Flacoanele de sticla sunt mai grele ca cele din plastic
Perfuzorul
Este alcatuit din:
-trocarul acoperit cu un capat transparent steril
-tubulatuura din material plastic
-camera de vizualizare a picaturilor
-clema sau robinet de inchidere
-manson din material plastic, elastic, galben brun la care este adaptat un port-ac
-pe amboul fixat la capatul tubulaturii se poate fixa branula sau acul
Pompa de perfuzie
Este construita dintr-un sistem electronic  propriu pentru administrarea solutiilor perfuzabile si pe care se poate regla/programa numarul de picaturi de perfuzie/minut
Seringa automata sau pompa de injectie se pot programa ml de solutie de administrat dintr-o seringa doza care va fi programata electronic
Pistonul seringii va fi actionat de un propulsor liniar
Montarea perfuziei
-desfacem ambalajul, sa nu desterilizam acele
-indepartam capacul de pe ac
-desfacem sigiliul de pe sticla
-inchidem robinetul
-introducem acul prin dopul gfumat fara al desteriliza
-umplem camera pana la jumate
-eliberam aerul de pe tub
-reinchidem robinetul si perfuzia este pregatita pentru adaptare sau intepare cu propriul ac
-unele perfuzoare au adaptat langa camera de vizualizare un robinet de eliminare a aerului
!Alte sisteme  au separat prevazut un tub de aer
!Flaconul de solutie de perfuzie odata pregatit se aseaza pe masa de lucru in pozitie verticala cu dopul prin care introducem solutia medicamntoasa in sus!
Pregatirea pacientului
-eliberarea bratului
-il rugam sa urineze intai
-locul de electie: inj. intravenoasa
-deschidem picuratorul
-stabilim viteza de scurgere a solutiei in functie de scopul si solutia de perfuzat
-in mod normal vom regla pe un ritm aprox de 60 pic/min
-daca avem colaps lasam sa curga solutia
-bicarbonatul nu se da rapid pentru ca poate face tahicardie
Adrenalina este antidot in oricare soc anafilactic
Complicatii posibile
-frison sau stari febrile care apar dupa perfuzarea prea rapida sau perfuzarea de substante reci
-embolia gazoaza de sincopa cardiaca datorita patrunderii aerului in sistemul ciirculator
-durere precordiala si dispnee prin supraincarcarea inimii datorita introducerii rapide a unei cantitati prea mare de solutie/substanta
-flebita sau necroze
-coagularea sangelui pe ac sau branula
-soc anafilactic
-limfagita (roseata langa branula) aparitia traiectului rosu si cald la atingere datorita intolerantei la solutiile introduse sau datorita reactiei organismului fata de coprul strain introdus
-refulare masiva de sange pe perfuzor in sus pana in solutia de perfuzat
-embolie de cateter sau branula partiala sau totala (cheag)
-in cazul in care in solutia de perfuzat am introdus diferite medicamente, vom nota pe flacon solutiile introduse si cantitatea
-glucoza la pacietnii diabetici se introduce tamponata cu insulina
-dozarea unui flacon de 500ml 10% glucoza la un pacient cu diabet va fi de 24 unitati insulina; la glucoza de 5% va fi de 12 unitati